Utilizarea gresita a verbelor se afla in topul capcanelor gramaticale pe care foarte multi dintre romani nu stiu sa le evite. Cele mai multe greseli pornesc de la incadrarea gresita a verbelor in cele patru conjugari.
Va prezentam astazi un top al verbelor folosite gresit in mod frecvent, realizat cu sprijinul profesorului de limba romana Bogdan Cristea, conform adevarul.ro.
1. A vrea
Vointa poate fi exprimata atat prin verbul „a voi”, cat si prin verbul „a vrea“, insa forma de imperfect, persoana I, singular si plural a verbului „a voi“ este „voiam“, in timp ce forma de imperfect, persoana I, singular si plural a verbului „a vrea“ este „vream“. Vom spune: „Voiam sa merg la spectacol“ in loc de „Vroiam sa merg la spectacol“
2. A placea
De mai multi ani, in limba romana infinitivul „a place” se lupta cu infinitivul „a placea”. Corect este a placea – si aceeasi regula se aplica si la alte verbe de conjugarea a II-a, adica verbe ce se termina in ea („a cadea”, „a sedea”). Modul conditional optativ se construieste cu ajutorul infinitivului: corect este „Mie mi-ar placea” si nu „Mie mi-ar place”.
3. A trebui
Printre cele mai dese greseli de limba avem folosirea incorecta a verbului «a trebui», care este conjugat gresit. Este de retinut ca la indicativ prezent verbul are o singura forma pentru toate persoanele.
Verbul a trebui, ca impersonal, are forme doar pentru persoana a III-a singular: trebuie, trebuia, a trebuit, sa trebuiasca etc., nu trebuieste, sa trebuie. Cand nu este impersonal, are forme si pentru persoana a III-a plural: Actele imi trebuiau la banca.
4. A parea
Corect este noi parem, voi pareti. Cu a, ca la infinitiv. ,,A parea”, in limba romana, infinitivul „a pare” se lupta cu infinitivul „a parea”. Modul conditional optativ se construieste cu ajutorul infinitivului: corect este „Mie mi-ar parea” si nu „Mie mi-ar pare”.
5. A continua
Verbul a continua are, potrivit normei, la indicativ si conjunctiv prezent, persoana I singular, forma (sa) continui, nu (sa) continuu, la fel si la persoana a II-a singular, dupa modelul unor verbe in -ia (ca a apropia).
6. A tacea
Nici verbul „a tacea” nu e ocolit de incurcaturi, cata vreme exista inca oameni care cred ca infinitivul corect ar fi „a tace” si care, pornind de la aceasta eroare, se aventureaza in variante de imperativ din categoria „taceti din gura”, in loc de „taceti”.
7. A fi
Una dintre cele mai frecvente greseli este confuzia dintre „fi” si „fii”. Regula scrierii corecte a verbului ”a fi” este foarte simpla. Sunt numai trei situatii in care „fi” se scrie cu doi „i”:
• la modul imperativ, la forma afirmativa: Fii bland! Fii cuminte!
• la modul conjunctiv, timpul prezent, la persoana a doua singular, atat la forma afirmativa, cat si la cea negativa: (Tu) Sa fii curajos! (Tu) Sa nu fii timid!
• la viitorul popular, forma vorbita – alcatuita tot cu ajutorul conjunctivului; si in acest, caz, scrierea cu doi i are drept cauza tot prezenta desinentei de persoana a doua singular, atat la forma afirmativa, cat si la cea negativa: Tu o sa fii/ Tu ai sa fii, respectiv: Tu nu o sa fii/ Tu nu ai sa fii.
Imperativul negativ al verbului a fi se scrie cu un singur i: nu fi (rau)! In schimb, imperativul afirmativ se scrie cu doi i: fii (bun)!
8. A face
Se scrie si se pronunta, la infinitiv, a face, nu a facea. La fel, la indicativul viitor si la conditionalul optativ: va face, ar face, nu va facea, ar facea.
9. A (se) aseza
Se “aseaza” sau “asaza”? – Chiar daca toata lumea in jurul nostru foloseste forma „aseaza„ nu inseamna ca acest lucru e corect. Forma corecta de indicativ prezent persoana a treia singular si plural a verbului „a (se) aseza” este „asaza”.
Asaza, cu a, de la radicalul asaz- si terminatia -a.
A aseza sufera si el alternanta fonetica in radical: asez- > asaz-.
”O regula gramaticala si fonetica spune ca dupa j si s scriem a, nu ea. Atentie, insa, doar in interiorul radicalului scriem a, nu ea. Daca radicalul se termina in j sau s, putem adauga terminatii cu -ea-”explica profesorul de limba romana Bogdan Cristea.
10. A merita
”Merita” sau ”Se merita”. Potrivit DEX, formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui ”a merita si a exista” au aparut, probabil, prin contaminare cu constructiile similare de tipul „nu se obisnuieste, nu se justifica, nu se face/cade“, dar ele nu au nicio justificare.
Vom spune: ”Nu merita sa astepti”, in loc de ”Nu se merita sa astepti”.
