Sorin, fostul meu soț, nu m-a iubit nicio clipă din viata lui. M-am îndrăgostit de un om al cărui singur țel era doar să profite cât mai mult de pe urma mea. Și a reușit din plin!
Inima, bat-o vina! Ea este cea care ne împinge la cele mai necugetate gesturi și ne face adesea viața un calvar… și totuși, multă lume spune că un om, dacă nu iubește măcar o dată în viață, nu e om. Da, așa este, dar atenție de cine vă îndrăgostiți!
Știu că nu sunt o frumusețe, dar am sperat că asta nu mă va împiedica să-mi găsesc o pereche. Am fost la nunțile mai tuturor prietenelor mele, de câteva ori am prins și buchetul miresei, dar… doar l-am prins și atât!
Acum cinci ani, s-a însurat și fratele meu, iar eu îmi pierdusem deja speranța că am să fiu vreodată la casa mea și încercasem să pun pe picioare o afacere. Mi-am zis că măcar din punctul ăsta de vedere să mă simt realizată…
Cu ani în urmă, după ce am terminat facultatea, am lucrat la Tricodava și am reușit să-mi fac niște relații, mai ales cu niște clienți străini. După ce fabrica a ajuns pe butuci, m-am gândit să încropesc un mic atelier de confecții, fără prea mari pretenții, pe gustul oamenilor de toate categoriile, așa încât marfa să se bucure de căutare și să se vândă ușor. Am vorbit cu un fost client din Germania, care m-a învățat cum să obțin niște fonduri europene destinate întreprinderilor mici și mijlocii și m-am apucat de treabă.
Pe urmă, am adunat o parte din foștii angajați ai fabricii pe care îi cunoșteam bine de ani de zile, care nici nu au stat pe gânduri să accepte propunerea mea. împreună cu unul dintre foștii ingineri, un tip trecut de prima tinerețe și foarte priceput, m-am dus în Germania și am achiziționat mașinile de care aveam nevoie, după care am intrat în legătură cu o altă firmă germană, de unde am obținut tiparele și mare parte din materiale, pentru început, urmând ca o vreme să ne ocupăm numai de producția impusă de client.
Atunci a intrat în viața mea Sorin, un tip cu vreo cinci ani mai mic decât mine, dar câte femei nu umblă în ziua de azi cu bărbați mai tineri?! El era angajat pentru reparații tehnice de orice fel, făcuse o postliceală și avea niște mâini de aur. E adevărat că-i plăceau tare mult fetele, dar asta nu-l împiedica să-și vadă de treabă.
Secretara mea, Ileana, mă ținea la curent cu toate bârfele din atelier și povestea, printre altele, și despre aventurile galante ale lui Sorin. Numai că băiatul era orientat, ca să zic așa, și a țintit bine, adică până la urmă, după ce au trecut prin patul lui mai toate angajatele mele, a început să-mi facă mie o curte tot mai asiduă…
Multă vreme m-a deranjat asta, gesturile lui părându-mi-se deplasate; mă trezeam în fiecare dimineață cu un buchet de flori pe birou, fără niciun bilet, dar felul în care Sorin mă privea de câte ori ne întâlneam îmi dădea de înțeles că el este autorul. Pe deasupra, Ileana, când am întrebat-o dacă știe ce se petrece, mi-a confirmat totul.
Am încercat să-l ignor, ar fi fost oricum nepotrivit să mă încurc cu unul dintre angajații mei. Numai că Sorin a devenit tot mai insistent, iar la un moment dat chiar m-a amenințat că, dacă continui să-l ignor, pleacă și-și găsește altundeva de lucru.
Atelierul avea nevoie de el și a trebuit să găsesc un pretext să-l păstrez. Sigur că nu pot nega că atenția lui îmi făcea plăcere, dar, totodată, mi-era clar că are gânduri ascunse. și poate era mai bine să-mi ascult instinctele…
