Împărații romani au fost născuți pentru a conduce Imperiul Roman cu măreție. Imperiul Roman și-a început existența la sfârșitul Republicii Romane: perioada civilizațiilor antice romane care a început cu sfârșitul Regatului Roman. Un împărat era pe cât de legitim era armata și recunoașterea de către Senat, sau ambele.
Poporul roman și-a văzut împăratul ca pe echivalentul unui rege, deși primul împărat, Augustus a fost refuzat ca monarh. În vremurile când Republica Romană a ajuns la final prin moartea lui Iulius Caesar, Augustus a marcat era Imperiului Roman care a durat între anii 27 înainte de Hristos și 476 după Hristos. De-a lungul acestei perioade, un număr mare de împărați au condus imperiul, numărul de dinastii fiind împărțit de conducătorii săi.
Iată care sunt cei mai măreți împărați ai Imperiului roman:
1. Iustinian – (482 î. Hr. – 14 noiembrie 565 d. Hr.) – deși Imperiul Roman de Apus căzuse deja pradă barbarilor în 476 d. Hr., Imperiul Roman de Răsărit, sau Imperiul Bizantin a văzut un ultim cuceritor sub conducerea lui Iustinian I care l-a condus între anii 526-565 d. Hr. În timpul domniei sale, Iustinian a vrut să revigoreze măreția Imperiului și să recucerească partea vestică a Imperiului roman vechi. Datorită activităților de restaurare, Iustinian a fost denumit, uneori “ultimul roman” în istoria modernă. Generalii săi măreți Belisarius și Narses au recucerit multe părți ale Imperiului, inclusiv orașul Roma.
Iustinian a fost foarte cunoscut pentru că a creat un nou cod de legi – Codul Iustinian pentru care s-a folosit de o colecție de legi existente deja. Codul a fost folosit ca baza tuturor sistemelor de legi în lumea vestică. A construit clădiri excepționale în capitala sa – orașul Constantinopol, iar cea mai remarcabilă dintre aceste clădiri a fost Biserica Hagia Sofia, care a devenit centrul creștinismului ortodocs pentru multe secole. Din păcate, evenimentul care a marcat declinul perioadei romane într-un mod ireversibil a fost ciuma bubonică de la începutul anilor 540.
2. Traian (98 – 117 d. Hr.) – Marcus Ulpius Traianus ( 53 – 117 d. Hr) este unul dintre cei cinci împărați buni consecutivi. A fost cel mai de succes militar din istoria romană, lărgind Imperiul până la limite mărețe. Traian a adaugat Dacia imperiului, un teritoriu bogat în aur (părți din România, Moldova, Bulgaria, Serbia, Ungaria și Ucraina), a marșat prin Armenia și Mesopotamia pentru a extinde șansa de a ajunge la Golful Persic.
În Imperiu a construit mult, angajând oameni talentați ca Apolodor din Damasc ca arhitectul lui. Columna lui Traian a fost construită pentru a sărbători victoria lui în Dacia, în timp ce forumul și piețele construite în numele său au îmbunătățit capitala, asemenea podurilor spectaculare, străzilor, canalelor și a strategiilor militare.
A devalorizat dinarul de argint pentru a finanța cheltuielile enormelor prade de război prin munca publică, oferind mâncare și educație atât săracilor, cât și bogaților.
3. Caligula (37-41 d. Hr.) – împăratul Caligula a fost extrem de faimos pentru comportamentul ieșit din comun de excentric, dar, atunci când venea vorba despre tron, era foarte popular printre oamenii de rând. Primul pas pe care l-a făcut Caligula a fost să interzică procesele de trădare, folosite atât de des de Tiberiu și să ofere bonusuri militarilor, câștigându-le loialitatea.
A comandat multe proiecte arhitecturale romane, inclusiv al marelui obelisc din Roma, care stă înalt, numit acum Obeliscul de la Vatican. Totuși, pe măsură ce domnia sa a continuat, a devenit cunoscut pentru nivelul de depravare și pentru gusturile ciudate. Soția sa nu a supraviețuit unei nașteri, dar asta i-a oferit șansa de a intra într-o aventură cu sora ei, Drusila, pentru restul vieții sale scurte.
Mai târziu, a făcut multe lucruri crude multor oameni, inclusiv expunerea anumitor persoane într-o arenă unde au fost atacați de lei și alte animale sălbatice pentru că nu mai existau prizonieri în viață care să fie supuși acestui tip de divertisment. Într-un final, Caligula a picat în ambuscada Gărzii Pretoniene și ucis.
4. Nero (a condus între 54-68) – Nero este împăratul roman pe care iubim să îl urâm, și nu fără motiv. A fost un administrator extrem de competent, și a fost învățăcelul unor oameni foarte competenți, inclusiv al lui Seneca. Totuși, asta nu l-a oprit să ucidă, începând cu fratele său Britaniu, cel cu care ar fi trebuit să împartă puterea și continuând cu soția lui Octavia, pe care a părăsit-o pentru Popeaea, pe care a executat-o pentru adulter.
Nero era un om extrem de violent, încercând să o ucidă pe Popaeae folosindu-se de o barcă, dar a ordonat să fie ucisă prin lovituri în timp ce era însărcinată cu copilul lui. Contrar părerilor populare, Nero nu a fost cel care a pornit marele incendiu al Romei și nici nu s-a bucurat atunci când a văzut că orașul este în flăcări – a organizat, de fapt, spații pentru victime și a plănuit reconstrucția orașului.
Nero a fost disprețuit pentru construcția casei sale de aur, o casă fără gust din ruinele a aceea ce fusese o zonă publică din centrul Romei. A persecutat, fără dubiu, un număr mare de creștini, iar faptul că insista într-un mod copilăresc să câștige toți laurii de la Jocurile Olimpice din Grecia – fie că ieșea pe primul loc sau participa – a băgat Imperiul într-o dispută urâtă. Nero a fost doborât de o revoltă a armatei care s-a adâncit într-un război civil distructiv de trei ani.
5. Vespasian (noiembrie 9 – 23 iunie 79 î. Hr.) – acesta a fondat dinastia Flaviană care a condus Imperiul Roman timp de 27 de ani. Domnia sa a început într-una dintre cele mai tulburate momente din istoria romană – aceștia se recuperau după împărați ca Nero sau Caligula și un război civil care a refuzat patru împărați într-un singur an.
Un bărbat cu picioarele pe pământ, un general competent, acesta a avut sarcina de a readuce balanța în Imperiul Roman. Acesta a restaurat și a înfrumusețat minunatul oraș al Romei în domnia sa de zece ani, a cheltuit mulți bani în scopuri publice. A inițiat construirea templelor de pace, un număr de băi publice și una dintre cele mai maiestuoase structuri ale Romei – Coloseumul.
